Am uitat demult de fericirea din lucrurile marunte si ne-am golit propriile suflete de tot ce am considerat ca nu ne mai trebuie. Adica de omenie, respect, cinste, credinta, lumina, onestitate, consideratie... Apoi, ramasi goi pe dinauntru, intunericul si-a facut loc in mintile noastre descreierate si ne-a facut sa ne insinguram si mai mult... Dar acest intuneric nu ne-a fost de ajuns si am continuat sa decadem intr-o noua si neplacuta ipostaza.
Am devenit ocupati, acceptand ocupatia ca pe ceva firesc, venita dintro nevoie obscura. Goi de noi am adunat pasiuni smintite imprumutate de la altii, iar bucuri cretine ne-au inundat sistemele nervoase. Tot ce am inteles pana acum e ca suntem prea mici si neinsemnati in comparatia cu Atotputernicul Univers.
Cu sufletele golite am lasat instinctele animalice sa ne duca spre dezintegrare. Ne-am lasat condusi de minti obsucre catre cele mai meschine ere. Am privit ocupatia ce pe cel mai firesc element al fiintei noastre si am inglobat-o in sufletele noastre pusti incercand sa ne ocupam pe noi insine intr-o nesfarsita spirala a mortii. Intr-un nefericit moment al existentei noaste am ales decaderea intr-un vartej grotesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu